EMI I – ACCESUL LA INFORMAȚIE

Timp recomandat: 20–25 de minute

Sarcină

• Amintiți-vă ce cunoașteți despre editorial.
• Completați prima rubrică a tabelului Știu–Vreau să știu–Am aflat.
• Fixați ce ați dori să aflați nou.
• Citiți textul-suport și completați tabelul.
• Lecturați, în cheia tehnicii SINELG, suportul informațional.

SUPORT INFORMAȚIONAL

Spre deosebire de articolele de știri, care prezintă informațiile în mod echilibrat și obiectiv, fără opiniile reporterului, editorialele sunt materiale de atitudine. Ele sunt scrise și prezintă punctul de vedere al editorialistului, care reprezintă perspectiva patronului sau a redacției. 

Editorialele interne, editorialele invitaților și alte materiale de opinie sunt delimitate clar, astfel încât cititorii să știe că acestea nu sunt știri. În redacțiile cu un nivel înalt de profesionalism, persoanele care scriu editoriale trebuie să fie total diferite de cele care scriu știrile pe celelalte pagini ale ziarului. 

Editorialele joacă un rol esențial în ziare. Ele exprimă un punct de vedere și încurajează dialogul în comunitate. Acestea sunt eseuri ce reflectă opiniile redactorului ziarului, exprimând punctele de vedere ale întregii redacții. În ele nu este indicat numele autorului. Ziarele mai mari au un consiliu editorial sau un grup de jurnaliști, al căror rol este să stabilească subiectele de importanță pentru cititorii lor. Punctul de vedere exprimat de ei nu este împărtășit sau influențat, înainte de publicare, de către reporterii ziarului sau de către entitățile care plasează publicitate. Patronul sau directorul ziarului poate fi prezent la întrunirile echipei editoriale. La unele ziare patronul stabilește punctul de vedere.

Editorialele publicate în ziare mai mici sunt scrise de către redactor, care poate fi și proprietarul ziarului. Deoarece numărul de personal este mai mic, nu sunt suficienți angajați pentru a avea un grup de editorialiști. Persoanele care citesc aceste editoriale deseori cunosc cine le-a scris, chiar dacă numele autorului nu este indicat. Prin urmare, editorialul poate fi fără autor sau semnat. În presa occidentală, editorialele semnate se numesc generic „coloane”. Editorialele deseori stimulează discuțiile în comunitate, încurajează schimbarea, laudă acțiunile și readuc în memorie persoane de vază care s-au stins din viață. 

EMI II – ANALIZA CRITICĂ

Timp recomandat: 15–20 de minute

Sarcină

• Accesați online sau citiți pe suport tipărit editorialul Alinei Radu „Biblioteca supraviețuirii din Moldova ”, publicat în „Ziarul de gardă” la 23 mai 2019.

(Alina Radu, jurnalistă, directoare a publicației „Ziarul de gardă”)

În fiecare zi, oamenii pun cruce pe Moldova. Și au dreptate. Sărăcia, migrația, corupția, impunitatea, toate aduc după sine și mai multă sărăcie, și mai multă corupție și deznădejde. Știu, acum e mai ușor ca niciodată să pleci din Moldova, lăsând în urmă sărăcia, dezamăgirile, enervările și sufocările. Pur și simplu, te trezești dimineața, îți iei pașaportul și pleci. Globul pământesc e rotund și plin de oportunități și, practic, la fiecare colț de continent vei găsi o familie de moldoveni care îți va întinde o mână de ajutor, un pahar cu apă și un sfat despre cum să-ți aranjezi viața în migrație.

Există, totuși, oameni care nu vor pleca niciodată. Unii dintre ei nu au măcar bani de pașaport biometric, alții – au pe cineva în grijă pe care nu-l pot abandona (un părinte bolnav, un copil cu nevoi speciale). O parte (mică de tot) nu va pleca pentru că a înțeles că din Moldova se poate fura mai mult ca de oriunde, fără să fii pedepsit. Și mai există o categorie, tot nu prea numeroasă – niște oameni care cred că și aici se pot face lucruri bune. Deci, sunt câteva categorii de oameni care au ales să rămână sau nu au putut pleca: unii din neputință, alții – de impunitate, alții – din entuziasm.

Azi vreau să scriu despre ultimii. Despre entuziaștii care rămân. Timp de câteva luni am vizitat mai multe biblioteci din diferite raioane. Am mers să discutăm cu oamenii despre știri false, responsabilitatea și credibilitatea jurnaliștilor, în cadrul campaniei „Stop Fals”. Bibliotecile erau vii și pline. La Hâncești, biblioteca are sediu în Hanul lui Manuc, la mansardă. O frumusețe de sală cu geamuri spre cer și cu rafturi pline, cu o masă ovală unde poți sta nu doar la citit, ci și la dezbateri, la desen sau la contemplare și vise. La biblioteca din Cantemir e altfel, dar la fel de interesant. Cantemirenii au instalat chiar lângă ușă, în stânga, un stand cu ziare și reviste, noi, proaspete. Sunt bune sau rele? E dreptul cititorului să decidă, răsfoind, comparând, iar la necesitate – poate trimite un mesaj redacției pe care o apreciază sau o dezaprobă.

La Bălți, la biblioteca Colegiului de Industrie, am invidiat studenții care au o sală mare, pentru dezbateri, vizionări de filme, cu fotolii și mese de șezut comod și de visat la viitor. La Glodeni, la bibliotecă, au de toate, și mobilier proaspăt, și cărți, și internet. La Biblioteca din Fălești au o sală foarte prietenoasă cetățenilor pentru întruniri publice. În ziua în care am ajuns la biblioteca din Florești, primii în sala de lectură erau romii din localitate. Și a fost un prilej foarte bun să discutăm, să mai aflăm punctul lor de vedere, să primim invitații în locurile în care ei consideră că sunt probleme de administrare. La Sângerei la bibliotecă am fost un fel de vedetă. Tocmai 3 persoane dintre cei care au venit la discuție au filmat non-stop toată conversația și au transmis live-uri pe rețelele sociale. Iar la Telenești trebuie să revenim urgent. Au atâtea săli și proiecte, încât nu am reușit să le vizităm pe toate: pe lângă sala spațioasă pentru dezbateri au o „Bibliotecă de sport” și o „Bibliotecă cu bucătărie”, unde localnicii se adună și fac schimb de experiențe culinare, de impresii din cărți și idei de viață.

Ieri am întâlnit la Chișinău un grup de bibliotecare din Crihana, Larga, Hârtop, Taraclia și alte localități. Eu le-aș alege pe toate șefe ale direcțiilor de educație sau de primării. Știu să distingă pagini web false de adevărate, să separe minciuna de adevăr pe internet, pe internetul care colcăie de falsuri. De așa oameni e nevoie în fiecare localitate, aceste bibliotecare fac imediat diagnosticul minciunii și evaluează adevărul. Ele-s ca un fel de medici care tratează organele afectate de falsuri. Ele există și sunt în Moldova.

Ce trebuie să adaug? Că aceste bibliotecare, fiecare dintre ele, putea să fi plecat. Și multe au plecat, salvându-și familiile și viitorul copiilor. Dar unele au rămas și au decis să șteargă praful din vechile biblioteci, să aducă mobilier nou, internet, calculatoare, cărți, ziare și o nouă atitudine față de informație. Multe dintre ele au vizitat România, Ucraina, SUA, alte state. Desigur, aceste schimbări s-au făcut cu ajutorul unor finanțări americane și europene. Dar toate sunt destinate oamenilor care au ales să rămână: pentru cei care nu mai pot pleca, dar și pentru cei care știu să lupte pentru schimbări în bine. Dacă ați rămas și simțiți că vă sufocați, treceți pe la biblioteci, în unele te simți ca în Europa.

Alina Radu

(Sursa: Ziarul de gardă (ediția online); data accesării 08.09.2019)

Sarcini

• Selectați domeniul pe care îl abordează în editorial jurnalista:

• economic;
• politic;
• cultural;
• educațional;
• social.

• Analizați ideea/teza principală din editorial.
•  Identificați argumentele jurnalistei?
• Selectați din editorial exemplele reale pe care le invocă?
• Argumentați atitudinea manifestată față de bibliotecare?
• Formulați mesajul transmis prin editorial publicului larg?

EMI III – CREAREA DE PRODUS

Timp recomandat: 25–30 de minute

Sarcină

• Creați un acrostih, în baza cuvântului EDITORIAL, utilizând detalii din tema-suport.

De exemplu: E – editorialist.

E…

D…

I…

T…

O…

R…

I…

A…

L…

EMI IV – REFLECȚIE ASUPRA TEMEI

Timp recomandat: 20–25 de minute

Sarcină

• Analizați, în cheia tehnicii Graficul T, faptul că la unele ziare patronul stabilește punctul de vedere abordat în editorial.

EMI V – ACȚIUNE

Timp recomandat: 10–20 de minute

Sarcină

• Completați rubrica Am aflat din tabelul Știu–Vreau să știu–Am aflat.
• Discutați cu colegii, prietenii și familiile voastre despre achizițiile noi.
• Căutați în ziarele disponibile la bibliotecă editoriale, precum și organizați ateliere de lectură și analiză în baza celor mai recente dintre ele.